Particulă

15.12.1994 – la 16 ani

Am ridicat într-o noapte ochii spre stele
Și, în întunericul infinit
Am văzut o picătură de cer
Prelingându-se pe marginea ferestrei. Timpul își purta mai departe undele,
Fără sa se întoarcă,
Nici măcar pentru a-și privi picătura pierdută.
Admiram în tăcere,
Dar cuvintele gândurilor mă amețeau.
Ce eram?
O particulă de praf
Rătăcita de partea de neant ce i se atribuise.
Cum aș fi putut fi înțeleasă,
Eu, cea ne-rânduită,
De celelalte particule
Ce își continuau, ordonat, drumul fulgerător
Spre exitus?...
Îmi voi găsi și eu locul, încurând
Și mă voi ferici că sunt ca toate celelalte
Particule…