Lumina lunii (Barca)

15.12.1994 - la 16 ani

Cufundată în lumina albă de a lunii rază,
Și vegheată de pe margini de copacii plângători,
Lin se leagănă o barca, iar in ea încet se-așază
O copilă diafană și cu ochii visători.

O privea de printre trestii, împietrit de-a ei splendoare.
Ea, în apa albăstrie, mâna albă-și-întindea
Și-a valului undă ușoară se spărgea la-ei mișcare,
Iar în ochii de lumină, doua stele strălucea.

Luna pală, argintie, apa lacului atinge
Si se naște-apoi în ceruri de sclipiri albe-albastre
Pe la maluri, printre ierburi, de conturi ea se frânge
Si se-ncheagă-n barcă-o umbră de fecioară, ca in basme.

La a bărcii unduire, el privea îngândurat,
Așteptând ca iar s-apară dulcea umbra mlădiata…
Si visarea lui se stinge, rămânând însingurat,
Dar cu ochii tot la barca ce demult a fost uitată.