Fragmente

1992 – la 14 ani

1

Copacii se-nclină ușor,
Sub ropotul vântului greu,
Șoptește un cântec de dor,
Ce vine din sufletul meu.

Minunea pădurii albastre
Răsare din aburul rece,
Sclipind sub lumină de astre,
Pe vântul ce repede trece.

2

Spre cer ridic privirea-ndurerata.
Zăresc o stea si-ncerc să îi surâd.
Lumina-albastra a cerului, curata,
De nori va fi furată in curând.

Sclipirea stelei ce străluce-n noapte,
In vis, se-arată-o fată surâzând,
Iar ochii ei îmi pare ca spun șoapte
Ce-n inimă-mi se-aprinde, luminând.