Iubirea Nopților Albastre

1992 – la 13 ani

„Sclipirea ochilor tai arde
Si inima-mi tresalt-ușor
Privirea ta de dor se-aprinde
In pieptul meu, ca un cocor.

Izvorul lacrimilor grele
Din inima se scurge-amar,
In gând, cu dorurile mele
Te-aștept mereu ca pe un dar.”

Iubirea nopților albastre
Se-nalta-n noapte ca un vis,
Se-aprinde ușor in mii de astre
Zburând încet spre paradis.

„Pe lac plutește lin o barca,
Te vad in ea dormind frumos
Si ochii tai visează parca,
Iar chipul tău i-un gând duios.

O salcie se-apleacă-ncet
Si-ti mângâie obrazul fin,
Ca un sărut ușor, discret,
Plutești pe valu-albastru, lin…

A lumii calda mângâiere,
Ti-alinta gingașa ta frunte;
Un glas se-aude in tăcere
Si parca e din a ta luntre.

M-adoarme glasul tău suav
Privirea ta si ea m-adoarme,
Al valului șirag firav
Se pierde in a tale palme.”

Așa visa-ta nopți de-a rândul
La barca ce pe lac plutea…
Dar nu-si dădea seama ca-i gândul
Si-i doar o-nchipuire-a sa.